Am învățat la facultate despre mari publicitari: Bill Bernbach, David Ogilvy, Leonard Burnett, Claude Hopkins ș.a. Într-un fel, se simțea că profesorii care predaseră publicitate și-au dezvoltat o oarecare pasiune pentru viețile tumultuoase și pline de experiențe ale publicitarilor. Oricum, cu cât predaseră mai mult despre ei, cu atât povesteau ca și cum ar fi fost prieteni vechi de-ai lor. Ba chiar îi strigau pe numele mic: Leo (Leonard Burnett) sau Bill (Bill Bernbach).
Dilema mea în facultate
Îi înțelegeam pe profesori, dar nu înțelegeam de ce trebuie să-i învăț pe publicitari. Cu alte cuvinte, de ce trebuia să învăț ce liceu a făcut Bill Bernbach sau unde a lucrat pentru prima dată David Ogilvy? Și acum știu că lui Bernbach îi plăcea muzica în liceu și că Ogilvy era mereu un bărbat prezentabil.
Și totuși, cum se scrie un headline publicitar bun?
Asta nu știu foarte bine, dar vă pot spune câteva campanii bune de-ale lui Leo Burnett. Și nu doar ale lui. Vă pot spune cine a inventat USP (Unique Selling Proposition) și în ce an, bineînțeles. Oh.. vă pot spune despre John Wannamaker! Ce poveste de viață impresionantă..! O să vă placă!
Un slogan pentru Claude Hopkins?
Slogan? Ah da, știu slogan: „It melts in your mouth, not in your hands”. Poftim. Ăsta cred că era pentru altcineva… Pentru Claude Hopkins n-am învățat niciun slogan. Cel puțin nu-mi mai aduc aminte, dar probabil să fi fost pe acolo printre cursuri.
O replică surprinzătoare
După facultate am citit câteva cărți despre cei pe care îi auzeam de atâtea ori la cursuri. Am câteva citate despre care pot spune că sunt de-a dreptul surprins:
„Moda recrutării din școlile de business administration pare să fie în declin. Exceptând câteva vedete, cum este Baker Scholars de la Harvard Business School, absolvenții acestor școli excelează mai degrabă în masivitate și aroganță decât în imaginație.”
Am râs. Asta a spus David Ogilvy în cartea sa „Despre publicitate”. Când am citit pasajul cu aroganța și masivitatea am corelat totul cu ce se întâmpla la facultate. Studenții vorbeau între ei înainte de examen, pe hol. Unii cu caiete sau clipboard-uri în mână, unii cu o cafea și un covrig cald cu ciocolată. Interesant era că de cele mai multe ori, cei cu caiete sau clipboard-uri explicau celorlalți despre ce este vorba în cursuri sau ce ar pica. Acolo pot spune că mai vedeam aroganță. Când vine vorba de masivitate, aia se regăsea în cursuri.
”Nu pot numi nimic valoros ce ar putea învăța un om de publicitate în colegiu”
Aici am râs și mai tare. Citatul întreg este următorul:
„Nu pot numi nimic valoros ce ar putea învăța un om de publicitate în colegiu. Sunt o mulțime de lucruri pe care el va trebui să le uite pentru a putea face față oricărui curs practic. Educația superioară este, după părerea mea, un handicap pentru un om care trebuie să se adreseze toată viața oamenilor obișnuiți.”
Asta a spus Claude Hopkins în cartea sa: „Viața mea în publicitate. Publicitate Științifică.” Interesant era că noi nu aflasem niciodată de opinia acestui publicitar despre publicitate pe timpul facultății, chiar dacă el era din Statele Unite. Până la urmă este mai interesant că el a avut campanii de milioane de dolari.
Cu ce am rămas din facultate…
Am rămas cu întrebări și cu multă teorie pe care nu știu unde și dacă aș putea vreodată să o aplic. Mă întreb: oare să plecăm de la prezumția că fiecare student observă pe parcursul facultății că multe din ce i se predă nu îl vor ajuta în domeniul în care vrea să lucreze? Să avem certitudinea că oricare dintre noi este într-atât de ambițios și inspirat în a învăța singur multe dintre detaliile de bază oricărei meserii din domeniul studiat la facultate? Nu cred că este eficient și nici corect. Sunt de acord că facultatea oferă o bază teoretică. Un drum. Însă, în același timp, drumul pare să nu ducă nicăieri și sunt sigur că sunt mulți care simt același lucru. Dacă nu e așa, port speranța că acei oameni au găsit ambiția și inspirația de a nu simți că facultatea a fost un drum neterminat.
Sfaturi pe care mi le-aș fi spus la început de facultate?
Am o mulțime de sfaturi acum pe care mi le-aș fi spus la început de facultate. Probabil că nici dacă le primeam atunci nu le vedeam foarte bine. Totul era nou și toate străluceau. Până și greșelile păreau noi datorită contextului, dar cred că de sfaturi pot vorbi foarte bine și în următorul articol în care să detaliez tot ce mi-aș fi spus acum 4-5 ani. Așa… ca de la un frate mai mare către unul mai mic.
Până atunci poate îmi spuneți voi în comentarii cu ce ați rămas din facultate. Ce spuneți?
Mi se pare un articol interesant