- ”We’re just somewhat alike. (Batman)
- We are nothing alike! (Green Lantern)
- We’re fighting alongside an alien, an amazon, a human lighting bolt, a cyborg and a speedster. Far as I can tell, Hal, you and I are the only normal people here.
- My name is Bruce Wayne. When I was ten my parents were murdered in front of my eyes. I’ve spent my life trying to fight the same sort of criminals that took them from me, but this, this is different. This isn’t about me.
- …You’re telling me this why?..
- This is bigger than I am and it’s bigger than you are. Get out of your own way. Focus on what’s important here. Everyone else. Regroup with the others.
- And do what exactly?
- You’re loud! They’ll listen to you if you have something to say. Try to at least sound smart. Keep them alive. Keep Darkside busy ‘till I get back.
- Get back? From where?
- We wont win without our big gun.
- Where the hell are you going? Hey!
- I’m going to get Superman!”[1]
Ce ar trebui „nătărăul” să învețe..
Oof.. Batman cum ne înveți tu toate alea prin micile tale discursuri de fiecare dată când ai ocazia. Și nici măcar nu putem să îți strângem mâna în semn de recunoștință, pentru că nu exiști. Fizic cel puțin nu exiști. Dar sunt sigur că pentru unii exiști mai tare decât scriitorul din spatele personajului. Iar ăsta e un lucru măreț. Pe bune.
Dar stai puțin! Nu am spus despre ce este vorba în ce am trimis mai sus. Și care este lecția pe care Batman o propovăduiește în modul clasic animațiilor DC? Că Darkside este un tip înalt? Nu. Ca Green Lantern vorbește prea tare și…nici nu e prea inteligent? Nu. Dar despre ce poate fi…hm…
Vișnu, Batman și cunoașterea limitelor.
Am citit o carte mișto cu câteva luni în urmă și mi-am zis că o s-o recitesc musai în viitor. Mi-a plăcut atât de mult ce am citit acolo, încât multe dintre chestiuni le-am reținut fără să mă strofoc prea tare. Aș vrea să vă zic o mică poveste, care poate părea plictisitoare la început, însă ne ajută să vedem ce zice prietenul nostru cu aripi de liliac. Așa, vedeți că încep:
”Vișnu, Stăpânul Lumii, s-a încarnat într-un tânăr frumos numit Krișna, care a salvat India de sub dominația unei rase tiranice de demoni și care mai apoi și-a asumat domnia. Și el cârmuia în pace, o pace utopică, când o hoardă de barbari veniți din nord-vest a năvălit în țară. Regele Krișna a pornit să-i înfrunte și, fiind natură divină, el a reușit să-i învingă printr-un singur șiretlic. Fără arme și împodobit cu ghirlande de lotuși, el a ieșit din cetate și l-a ademenit pe regale dușman să-l urmărească și să-l prindă. Când acesta s-a lăsat păcălit, Krișna s-a ascuns într-o peșteră. Evident, vrăjmașul l-a urmat înăuntru și spre stupoarea sa a descoperit un om care dormea.
- O! gândi el. M-a atras aici și acum se preface că doarme.
El lovi cu piciorul bărbatul întins și acesta se mișcă foarte tulburat. Nu era altul decât regale Machukunda.”
Ce s-a întâmplat în peșteră?
Finalul poveștii vi-l spune eu că prea tare îmi place povestea. Regele-hindus Machukunda s-a născut din partea stângă a tatălui său, unul dintre zeii mitologiei hinduse. După ce a ajutat zeii să înfrângă demonii în lupta lor perpetuă, regele, obosit fiind a dorit doar să se odihnească iar cel ce îl va trezi să fie ars pe loc. Vrăjmașul din povestea cu frumosul Krișna l-a trezit pe regele Machukunda din starea sa de extaz inconștient și, deschizând ochii după veacuri și civilizații care au trecut, regele demonilor a fost ars pe loc. Machukunda, recunoscându-l pe Krișna ca fiind întruchiparea divină, a îngenuncheat în fața salvatorului său.
Interesant, nu? Știu, nu prea. Dar hai odată să vă zic ce treabă are cu Batman și cu surdo-neinteligentul de Green Lantern, că vă vad cu cursorul pe la x.
Voi cum stați cu limitele?
Voi vă cunoașteți limitele? Sau, cel puțin, vă considerați într-atât de maturi încât să știți când să vă opriți și să cereți ajutor? Batman spune un lucru simplu, pe lângă că Green Lantern vorbește prea tare și fără să gândească foarte mult, își cunoaște limitele. Și nu îi este rușine să recunoască faptul că este depășit de situație. Din contră, îi dă o imagine mult mai umană faptul că știe că Superman este ”The big gun” și că fără el, lupta cu Darkside (care apropo e înalt cât un bloc cu 10 etaje) este în zadar. Cunoașterea limitelor, în ciuda faptului că el este un super-erou, îl face mult mai uman, mult mai conștient de avantajele și dezavantajele sale.
La fel ca și în povestea cu zeul Vișnu, un erou, un zeu, un semizeu sau, în cazul nostru, un supererou, poate să-și arate puterea, inteligența și nivelul de maturitate spirituală și rațională și fără arme, și fără forță brută.
Batman în jurnal de super-erou..
Așadar, jurnalul acesta de super-erou a fost despre limite și despre cunoașterea lor. Putem vedea asta și în legende din toată lumea, dar și în animații făcute de DC. Ciclul eroului, despre care vom vorbi curând, conține ”Întoarcerea eroului” care relevă faptul că a ajuns la un grad de maturitate și că poate să propovăduiască asta și semenilor săi, pentru a-i ajuta..să vorbească mai puțin și..să gândească mai mult.
Toate astea se găsesc în multe scripturi de film, în multe povești din benzile desenate și așteaptă să iasă de la cuptor ca niște cozonaci bine umpluți cu tot felul de bunătăți, dar nu vei ști niciodată. Așa-i? Privește mai bine, poate, cine știe, totul se află chiar în fața ta!
[1] Vă las pe voi să vedeți tot filmul făcut de DC comics, vă las un trailer. Se numește ”Justice League War”, iar povestea am citat-o din cartea ”Eroul cu o mie de chipuri”, scrisă de Joseph Campbell.